Conrad Bryan, victimă și activist, Irlanda, 2021
Simpozionul din acest weekend, de la Berna, Elveția, privind abuzurile istorice asupra copiilor în mai multe state europene este o inițiativă importantă. În calitate de supraviețuitor al instituțiilor irlandeze, mă bucur să pot participa și contribui la o propunere a Consiliului Europei menită să protejeze drepturile copiilor împotriva abuzurilor în întreaga Europă.
În Irlanda, în acest an, am văzut finalizarea unei Comisii de anchetă de 6 ani privind abuzurile la instituțiile Mother and Baby Homes care acoperă perioada 1922-1998. Acestea au fost locuri în care majoritatea mamelor necăsătorite au fost obligate să rămână cu copiii lor „nelegitimi” din cauza stigmatului de a avea un copil în afara căsătoriei. Majoritatea bebelusilor au fost puși spre adopție, ceea ce a dus la o separare teribilă și nedreaptă a mamei de copil. Multe adopții au fost frauduloase și forțate.
A existat un stigmat suplimentar pentru copii, cum am fost eu, care nu au fost doar copii „nelegitimi”, dar, de asemenea, copiii cu tații africani negri. Mulți dintre noi am fost lăsați în aceste instituții și nu puși spre adopție, apoi trimiși în alte instituții, după casele mamei și bebelușilor, unde abuzurile asupra copiilor erau endemice. Am depus mărturie și probe la Comisia de anchetă în care am căutat răspunsuri și dreptate pentru cei 18 ani de detenție în aceste instituții. După cum a declarat guvernul după publicarea raportului Comisiei în ianuarie 2021, că „a existat o credință nedreaptă” că nu suntem potriviti pentru o viață de familie din cauza originilor noastre rasiale. Încă aștept dreptatea din partea Statului și a Bisericii Catolice.
Copyright Simone Padovani
